Multi dintre noi am fost afara in tarile “civilizate”. Dar cati dintre noi am si recunoscut ca suntem romani?
Ai observat ca brusc devii atunci cand un jucator roman da gol in minutul 91? Sau cand toata lumea din afara asculta O-zone tu spuneai “ Ba frate, astia-s romani de-ai mei!”
Si totusi mereu te intrebi. Ce ti-a oferit tie Romania? Pai e tara ta unde te-ai nascut, ai crescut. Locul unde te-ai maturizat. Locul in care ai avut succese si ececuri. Unde te-ai indragostit si unde speri sa te dezvolti.
Cand spui Romania te gandesti imediat la adevaratele personalitati pe care toata lumea le admira pentru realizarile lor. Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Gica Hagi.
Primul lucru pe care ti-l spune un strain despre Romania este Dracula. Am fost la cinema cand a jucat Iulie Darie in filmul lui David Beckham. Ne-a placut Maia Morgenstein in filmul lui Mel Gibson. Oare nu e de ajuns ca macar sa ridici capul din pamant si sa iti dai o sansa sa fii cu adevarat roman?
Esti mandru ca esti roman?
6 comentarii»
Cred ca punem un pic caruta inaintea calului. Mult prea des esecul individual se ascunde in spatele “mandriei” nationaliste sau religioase iar asta duce la conflict. Cred ca primul pas ar trebui sa fie acela de a fi mandru de tine, restul va veni de la sine.
Da, eu sunt mandra ca sunt romanca. Si am aratat asta cand am fost plecata din tara. Intr-o vara, cand am stat o luna in America, am avut mai multe discutii cu oameni de acolo despre tara mea. De fiecare data, am scos in evidenta aspectele pozitive si am incercat sa destabilizez anumite prejudecati legate de ce au auzit ei despre Romania. Totusi, m-a mirat faptul ca tinerii de acolo nu aveau deloc o parere proasta despre Romania. Auzisera lucruri bune sau interesante despre ea si chiar mi-au demonstrat asta. Chiar erau interesati sa le povestesc de comunism, Ceausescu, Dracula si alte chestii. Nu am spus si nici nu cred ca nu avem o gramada de defecte. Insa cred ca, in absenta multora dintre aceste defecte, nu am mai avea nici anumite calitati sau o anumita intelegere si atitudine asupra vietii, nemaintalnite la alte popoare. Plus ca sunt convinsa de faptul ca vom ajunge intr-un punct mai bun, candva. Revenind…Cat am stat acolo, am fost la mai multe petreceri, fie cu romani, fie cu americani. Vreau sa spun ca romanii stabiliti acolo erau cei care ma priveau de sus, de multe ori. Nu mi s-a intamplat asta cu niciun american (si nu am stat deloc inchisa in casa). Trageti voi concluziile despre romanii plecati afara, pe care i-am vazut eu! Eu spun ca erau foarte penibili si ca nu au reusit sa pastreze decat lucrurile negative din Romania. Bineinteles, nu toti sunt asa…dar asta este ce am vazut eu. In ciuda comportamentului unora dintre ei, nu m-am simtit niciodata in inferioritate pentru ca nu am plecat din tara sau pentru ca nu vreau sa plec. Din contra, mi se parea foarte amuzanta si penibila atitudinea lor si chiar am avut niste certuri destul de serioase cu unii dintre ei. Deci, niciodata nu am incercat sa maschez in vreun fel de unde vin si nu cred ca as face asta vreodata, indiferent de situatie. Cand spun Romania…ma gandesc la mine. Si cred ca ar fi cam ciudat sa imi fie rusine cu mine…
Ma bucur ca inca exista oameni patrioti dar fara sa cada in sfera patetismului. Decat sa ne batem cu pumnii in piept ca ce nationalisti suntem noi dar tot scuipam pe strada, sau ca ce bun roman sunt eu cand ma iau la bataie pe stadion…mai bine recunoastem ca asta e firea romanului. Ne place sa nu recunoastem ce avem frumos -locuri, biserici, muzee- si le luam in derizoriu.
Ne batem joc de ce au realizat altii. Devenim o natie de barfitori si de amatori de scandaluri la tot pasul si asta pentru ca pseudovalorile sunt mai mediatizate decat adevaratele personalitati publice care ar merita o astfel de expunere.
Salut initiativa voastra!
Revin si spun: sunt mandra de faptul ca m-am nascut in Romania. Nu sunt frustrata pe chestia asta. Nu-i invidiez cu nimic pe cei care s-au nascut prin Franta, America sau Germania.
Prefer sa fiu cineva aici. Sa-mi fie recunoscute meritele. Sa fiu ce-mi doresc in tara mea.
Patriotismul avut dintotdeauna valente negative in mintea mea. Cu toate astea nu m-as muta niciodata din Romania, o gasesc cu adevarat fascinanta. Aici nu ai cum sa te plictisesti niciodata. O iubesc pentru cetati, pentru castele, pentru delta, pentru plajele inca aproape neatinse(daca le cauti le gasesti), pentru muntii si traseele lor exceptionale, pentru literatura, pentru teatru, pentru traditii si pentru oamenii care inca le mai respecta, dar mai ales pentru ca e VIE.
Oriunde as calatori dupa o vreme mi-e dor de felul asta al nostru de a fi, de ridicolul situatiilor, de ghiolbani, de peisajele pestrite, de oamenii dintr-o bucata.
Daca cineva ar vrea sa promoveze Romania eu una as suferi daca ar incerca sa o faca slefuind-o, aranjand-o sa dea frumos la public. Mi-ar placea sa fim vazuti asa cum simtim noi ca suntem, asa barfitori, invidiosi, prapastiosi, plangaciosi, teribilisti, nemultumiti, nebuni, iubareti, cu femei frumoase si vesnic atotstiutori, fara politeturi, fara stresuri, fara pretiozitati.
Sunt mandra ca sunt nascuta aici, insa nu o spun cu voce tare. De fiecare data cand plec inafara spun ca acolo e mai frumos. Dar daca ma duc prin Cluj, Timisoara sau in Delta…parca tot aici imi place mai mult.
Nu sunt un cetatean patriot care sa se bata in piept si sa pup steagul tarii, insa nu degeaba au fost atatea revolutii, razboaie si au murit atatia oameni, pentru ca noi sa ne batem joc de ce au sadit ei. Libertatea tarii este pe spatele altora. Iar daca noi nu respectam niste reguli de bun simt si conduita, atunci nu putem sa-i obligam pe cei de afara sa vada ce frumosi si destepti suntem noi.
Romania este o tara frumoasa ….pacat ca este locuita. A devenit celebra fraza asta si totusi ascunde crudul adevar.
Nici mie, ca si multora presupun, nu ne place sa vedem mizeria care musteste pe marginea strazii. Nu-mi place ca nu pot iesi pe strada dupa ora 10 seara din cauza sigurantei mele. ..
Insa sunt inca optimista ca toate astea se vor schimba…intr-o zi!